Este complicat pentru musulmani să înţeleagă că Isus este Dumnezeu şi că este parte din Trinitate. De aceea aş vrea ca în acest veset să vă spun ceea ce zice Biblia despre dumnezeirea lui Isus Hristos. Dar înainte de a începe acestu subiect vreau să vă arăt care sunt versetule din Coran pe care vreau anume să le analizez. Este vorba despre versetul 76 din Sura Mesei: „ Necredincioşi sunt cei ce zic: „Dumnezeu e Mesia, fiul Mariei”. Doar a zis Mesia : „ O, copii ai lui Israel, slujiţi lui Dumnezeu, Domnul meu şi Domnului vostru; cei ce adaugă lîngă Dumnezeu încă altă fiinţă, pe acela îl opreşte Dumnezeu de la rai şi locuinţa lui va fi focul şi cei nelegiuiţi nu vor avea ajutor”.
Chiar următorul verset din Coran se referă de asemenea la Trinitate: „ Şi aceia sunt necredincioşi care zic „ Dumnezeu este al treilea, din trei”. Căci nu este Dumnezeu afară de unicul Dumnezeu, şi dacă nu se vor păzi să vorbească astfel, îi va atinge pe cei necredincioşi din ei o pedeapsă dureroasă ”.
Ceea ce este clar din acest verset este că musulmanii consideră că Allah nu poate fi parte din trei, adică pe lîngă El mai sunt doi. Deşi este cam dificil acest subiect cu privire la Trinitate totuşi voi încerca să explic acest lucru pe înţelesul tuturor. Ceia ce cred majoritatea creştinilor este că Dumnezeu Tatăl, Isus Hristos şi Duhul Sfînt sunt una.
Ioan 1:1-2 „La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu”.Să analizăm împreună aceste versete: este vorba despre Cuvînt care mai tîrziu vom vedea cine este. Se spune că la început era Cuvîntul. Toţi ştim că la început era Dumnezeu. Cuvîntul „început” vrea să arate de fapt că Cuvîntul era de la începutul începuturilor, adică nu are început. Acest Cuvînt era cu Dumnezeu ceea ce arată că era o persoană distinctă, dar în acelaşi timp este Dumnezeu. Mai departe Biblia repetă din nou acelaşi lucru că Cuvîntul era de la început cu Dumnezeu. Atunci cînd Biblia repetă ceva înseamnă că este foarte important.
În Genesa 1:1 scrie următoarele: “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul”. Cuvîntul ebraic pentru Dumnezeu din acest verset este: élöhîm pe care dicţionarul îl traduce ca: nume masculin plural absolut. În ebraică sunt singular, dual şi plural. Pluralul arată trei şi mai multe persoane. Deci Cineva din trei persoane a creat cerul şi pămîntul. Am folosit această explicaţie pentru a înţelege mai uşor Ioan 5:18 „Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă deslega ziua Sabatului, dar şi pentrucă zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu”.
Evreii cunoşteau foarte bine Thora şi era clar pentru ei cine era élöhîm deaceea cînd Isus a spus că este Fiul lui Dumnezeu ei au înţeles că El este de fapt Dumnezeu Însuşi.
Vă mai prezint încă un lucru care arată despre Trinitate. Genesa 1:26 „Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt”.
Dumnezeu vorbeşte despre Sine la plural: să facem om după chipul Nostru. Este ceva interesant ca cineva să vorbească despre sine la plural. Se poate crede că este vorba despre o eroare gramaticală, însă în realitate este corect: Dumnezeu vorbeşte despre Sine la plural pentru că aşa şi este.Biblia întreagă ne arătă la faptul că Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfînt sunt una şi lucrarea lor este una. Dumnezeu nu este aşa cum a înţeles Mohamed o persoană din trei ci este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt sunt una care au aceiaşi lucrare.
martie 16, 2008 la 9:16 pm
foarte bine argumentat si prezentat pe puncte. cine are de inteles daca isi deschide inima ca sa inteleaga, va intelege. eu de asemenea incep sa scriu despre sura III, despre cine este Isus. si sunt de acord ca este un subiect dificil, dar Dumnezeu sa ne dea intelepciune noua de a aexplica, si celorlalti de a intelege deschis cum stau lucrurile.
Dumezeu sa va binecuvinteze!
martie 23, 2008 la 3:59 pm
1. Ai “uitat” sa mentionezi pluralul de respect in limbile semitice. Pentru persoanele importante se foloseste pluralul, la fel cum de exemplu, Stefan cel Mare isi incepea scrisorile cu “Noi, Stefan voievod…”. Doar nu rezulta din asta ca existau cel putin doi Stefani cel Mare?
1.1 Foarte des in Coran, care din perspectiva musulmanilor este cuvantul lui Dumnezeu apar formulari ca “noi am creat lumea”, “noi ii vom ghida” samd. In istoria de 1400 de ani de discutii intre arabii crestini si arabii musulmani niciodata nu a fost pusa intrebarea de ce Dumnezeu se adreseaza cu “noi” pentru ca vorbitorii de araba stiu ca este utilizat pluralul de respect.
1.2 Daca ar fi corecta teoria ta, atunci toate traducerile Bibliei ar fi tradus “La început, Dumnezeii au făcut cerurile şi pămîntul”, dar din cele 5 traduceri pe care le am in nici una nu este tradus asa. Nici in romana, nici in rusa, nici in engleza, nici in germana si nici in araba, care de asemenea are pluralul de respect si la o adica ar fi putut traduce “Allahumma”, dar traduce “Allah”, la singular. Oare de ce? Daca gasesti vreo traducere care sa inceapa “Dumnezeii au facut cerurile si pamantul”, te rog sa plasezi pe sait pagina scanata sa vedem cu totii ca ai dreptate.
2. Folosesti un siretlic interesant la argumentarea urmatoare: “Pluralul arată trei şi mai multe persoane. Deci Cineva din trei persoane a creat cerul şi pămîntul.” De ce Cineva nu este din “trei si mai multe persoane”? Daca e sa acceptam, din absurd, ca e vorba de pluralul absolut, atunci concluzia corecta ar fi ca Dumnezeu e format din trei si mai multe persoane, nu?
3. Transformare “cuvantului” in persoana tot imi pare neargumentata, cu toate ca este un motiv teologic exploatat de autori seriosi cu mai multa indemanare. De ce alaturam “cuvantul” celor trei, dar nu si inceputul? Doar se repeta la fel de des “la inceput, la inceput”. Ce e cu persoana aceatsa inceput?
3.1 Si daca e sa acceptam ca “o persoana” care nu are inceput sau care e de la inceputul inceputurilor alaturi de Dumnezeu este persoana divina si parte din trinitate, atunci ce se intampla cu Melchisedec care este “fara mama, fara tata, fara spita de neam, NEAVAND NICI INCEPUT AL ZILELOR, NICI SFARSIT AL VIETII…”, vezi Epistola catre Evrei 7:2-3? Incape si el in trinitate?
PS. In eventualitatea ca imi vei sterge din nou mesajul, in frumoasa traditie de acceptare si impacare crestineasca, vei gasi si acest comentariu la mine pe blog, alaturi de cel precedent, sters.
Cu urari de bine,
Klaus.
martie 25, 2008 la 11:27 am
Pentru Klaus
Referitor la Melhisedec. Faptul ca Isus este asemuit cu Melhisedec nu inseamna la Melhisedec a fost vesnic. Descrierea ca nu are nici inceput nici sfirsit al zilelor arata ca nu este cunoscuta spita de neam nici cind a murit.
martie 25, 2008 la 2:34 pm
Cu o asemenea libertate de interpretare, in care “cuvantul” inseamna Isus, iar “nu are nici inceput nici sfarsit al zilelor” inseamna “nu este cunoscut cand a murit”, Biblia isi pierde orice consistenta. Pentru ca apar persoane luminate ca dumneata care vor spune crestinului cititor – ce citesti tu inseamna cu totul altceva.
martie 26, 2008 la 6:34 pm
Klaus, vad ca si aici incerci sa faci complimente. stii, omul intelept este atunci cind stie cum sa argumenteze intelept, dar nu cind vorbesti de rau pe cineva.
martie 28, 2008 la 9:14 am
Imi cer scuze pentru “persoane luminate ca dmneata” care desigur comporta ironie.
In privinta lui Melchisedec este evident din context ca nu e vorba despre faptul ca data nasterii si a mortii este necunoscuta, ci despre faptul ca Melchisedec este fara inceput si fara moarte, “preot in veac”.
Oricum adevarul nu este in carti, ci in inimile noastre. Ce incerc sa va explic voua, reprezentatilor valului de bloggeri crestini care critica islamul este ca nici contradictiile interne nici cele cu “realitatea stiintifica” pe care o cunoastem nu demonstreaza nimic. Si Coranul si Biblia sunt pline de contradictii. Asta e un paradox greu de acceptat pentru mintea omeneasca.
martie 30, 2008 la 7:02 pm
stii, Klaus, in Coran sunt de acord, exista contradictii, dar Dumnezeu este viu, El nu este schimbator, El este vesnic, de ce adica ar fi contradictii in Biblie, care este Cuvintul Sau? ceea ce uneori se numeste a fi contradictie, oamenii dau intelese si explicatii pe care le vor ei, realitatea este ca sunt unele momente la care noi, oamenii, nu putem raspunde pe deplin, dar vor fi descoperite la venirea Sa, la judecata, ceea ce ne ramine noua acuma este sa credem, dar unii incep sa interpreteze gresit privind la text nu in context. Cuvintul Sau este neschimbator si nu se contrazice, Dumnezeu Isi tine promisiunile si deci El nu poate promite sau nu poate spune acum un lucru si apoi altul.
Apropo, in comentariul de mai sus pe care l-am scris nu m-am referit neaparat la ceea ce ati spus despre Melhisedec, ci in general.