Vreau să scriu despre o contradicţie care este în Coran. În primele capitole scrie despre faptul că nu are importanţă dacă eşti moslem sau creştin, iar mai apoi în capitolele următoare Mohamed scrie ca moslemii să nu aibă legătură cu creştinii. Ca să fie mai evident vreau să vă prezint versetele respective. Vesetul 59 din Sura Vacii spune următoarele: „ Însă cei ce cred, fie iudei, sau creştini, sau sabei, dacă numai cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi fac bine, vor primi răsplata lor de la Domnul lor şi nu va veni frica peste ei şi nu se vor întrista”. Însuşi Coranul spune că nu are importanţă de ce religie suntem: iudei, creştini, sabei. Ca să concretizez mai bine cine erau sabeii vă voi spune că erau creştinii lui Ioan Botezătorul numiţi şi Mandei. Vedem că credinţa pe care o ai nu are importanţă în ochii lui Allah, ci este importanţă doar credinţa în Dumnezeu şi Ziua de Apoi şi facerea de bine. Ei vor primi răsplata de la Dumnezeu. Dacă aşa spune Coranul înseamnă că moslemii ar trebui să respecte acest lucru şi să nu fie împotriva creştinilor.
Să vedem ce spune alt veset din Coran în contradicţie cu vesetele pe care tocmai le-am văzut. În vesetul 58 din Sura Mesei este scris : „ O, voi, cei ce credeţi, nu lăsaţi pe creştini sau jidovi ca prieteni întreolaltă. Cine din voi însă şi-i alege ca prieteni, este ca şi unul din ei. Dumnezeu nu ocîrmuieşte un popor nelegiuit”. Vedem clar în aceste versete este tocmai opusul ideii din vesetele pe care le-am văzut la început. Moslemii sunt sfătuiţi să nu se împrietenească cu creştinii sau evreii. Dacă Allah nu caută la credinţa omului atunci de ce se interzice ca musulmanii să aibă prieteni dintre creştini sau evrei. Se mai spune că cine şi-i alege ca prieteni este ca unul din ei. Această comparaţie „ca unul din ei” vine ca să arate un lucru negativ, rău. Mai apoi se spune că Dumnezeu nu conduce un popor nelegiut, şi asta ca să arate faptul ca iudeii şi creştinii sunt un popor nelegiut, iar cei ce împrietenesc cu ei devin la fel nelegiuiţi.
Vedem ce mare contradinţie este între aceste versete din Coran pe cînd Cuvîntul lui Dumnezeu este acel care ne aduce Adevărul şi dragostea lui Dumnezeu.
1 Petru 1:24-25 “Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos, dar Cuvîntul Domnului rămîne în veac. Şi acesta este Cuvîntul, care v’a fost propovăduit prin Evanghelie”.
Publicat de almekkan 
