Necesitatea jetfei lui Isus Hristos pe cruce

În acest articol vreau să vă scriu despre moartea lui Isus despre care cunoaştem cu toţii. Acest subiect este tratat atît în Biblie cît şi în Coran. Problema este că Biblia spune clar despre moartea lui Isus pe cruce şi de necesitatea jertfei Lui, iar Coranul vorbeşte despre aceasta ca despre o minciună din partea celor necredincioşi. Nu vreau că să ţin partea unei sau altei părţi de aceea vă prezint ce spune o parte şi ce spune cealaltă.

În Sura Muierilor versetul 156 spune: „Ei au zis: „Noi I-am omorît pe Mesia Isus, fiul Mariei, trimisul lui Dumnezeu”. Ei însă nu l-au omorît  şi nu l-au răstignit , ci pe altul care le părea asemenea. Însă părerile felurite în privinţa acestuia sînt numai îndoieli, pentru că ei n-au despre aceasta cunoştinţă, ci urmează numai unor presupuneri. Ei însă cu bună seamă nu l-au omorît, ci Dumnezeu l-a ridicat la sine, căci Dumnezeu este puternic, înţelept”.

De fapt argumentele din acest verset nu sunt prea convingătoare referitor la moartea lui Isus. Se menţionează despre răstignirea lui Isus ceea ce înseamnă că cineva a auzit sau a văzut lucrul aceasta. Merge vorba despre cineva care a zis acest lucru, iar Mohamed încearcă să ne convingă de contrariul. Un argument destul de neconvingător este că au răstignit pe altul care părea asemeanea cu Isus. Alt argument care este adus este că acestea sunt doar presupuneri. Cînd cineva recunoaşte un fapt săvîrşit nu poţi pune la îndoială acest lucru. Acest „ei au zis” ne prezintă un fapt împlinit de către cineva care mai apoi recunoaşte aceasta. Mohamed conlcuzionează cu faptul că Isus a fost ridicat la Dumnezeu lucru confirmat şi de Biblie.

Să vedem ce spune Biblia referitor la moarte pe cruce a lui Isus şi despre necesitatea jertfei Lui.Am pus mai jos un pasaj din Sfintele Scripturi care mărturisesc despre răstignirea lui Isus:„Cînd au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: ,,Locul căpăţînii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, cînd l-a gustat, n’a vrut să bea. Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: ,,Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi”. Apoi au şezut jos, şi-L păzeau. Şi I-au scris deasupra capului vina: ,,Acesta este Isus, ‘mpăratul Iudeilor”. Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tîlhari: unul la dreapta şi celălalt la stînga Lui.  Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap,  şi ziceau: ,,Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrînii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau: ,,Pe alţii i-a mîntuit iar pe Sine nu Se poate mîntui! Dacă este El ‘mpăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El! S’a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: ,Eu sînt Fiul lui Dumnezeu!” Matei 27:33-43 

Am văzut faptul că Isus a fost răstignit pe cruce, iar mai departe vom vedea cîteva pasaje care arată necesitatea jertfei lui Isus.

Coloseni 1:13-14   „El ne-a izbăvit de supt puterea întunerecului, şi ne-a strămutat în ‘mpărăţia Fiului dragostei Lui,  în care avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor”.
Jertfa lui Isus şi credinţa noastră ne scapă de sub puterea păcatului, iar prin sîngele Lui avem iertarea păcatelor.

1 Petru 1:17-19 „Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;  căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi dela părinţii voştri,  ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană”.

În următorul pasaj autorul epistolei către Evrei ne atenţionează despre un lucru interesant şi anume despre faptul că credem sau nu în Isus şi faptul că El a murit pentru păcatele noastre:Evrei 10:28-29 „Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cît mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?”

Dumnezeu preţuieşte viaţa omului

Şi iarăşi întîlnesc în Coran lucruri complet opuse cu ceea ce spune Biblia. În acest articol voi aborda subiectul privind preţul vieţii unui om din perspectiva lui Dumnezeu. Fiecare din noi ştim că cel mai preţios lucru este viaţa omului. Nimeni nu şi-ar vinde viaţa pentru nimic. Viaţa poţi să ţi-o dai în dar pentru persoana iubită dacă ea este în primejdie. Vrem să vedem ce spune Biblia şi Coranul vizavi de această problemă. De obicei încep cu un pasaj din Coran ca mai apoi să arăt şi ce spune Biblia referitor la acest subiect.

Sura Muierilor versetul 94 spune următoarele: „Un credincios să nu-l omoare pe alt credincios doară din greşeală. Cel ce omoară din greşeală un alt credincios să slobozească un rob credincios şi să dea un preţ de răscumpărare neamului [ omorîtului], afară dacă îl iartă. Dacă însă [ cel omorît ] este dintr-un popor duşman vouă şi totuşi este credincios, atunci să slobozească un rob credincios,  iar dacă este dintr-un popor care are legămînt cu voi, atunci să dea preţ de răscumpărare neamului său şi să se slobozească un rob credincios. Cel ce nu poate, să postească două luni după olaltă. Această căinţă e de la Dumnezeu şi Dumnezeu e ştiutor, înţelept”.

Să vedem care este preţul vieţii unui om potrivit cu ceea ce spune Coranul. Este egal cu preţul unui rob plus o oarecare recompensă pentru moartea omului în cazul cînd ucigaşul nu era iertat. Acesta este cel mai scump preţ potrivit pasajului, iar cel mai ieftin preţ era ca ucigaşul să postească două luni una după alta. Aceasta înseamnă că viaţa unui om nu înseamnă nimic în ochii lui Allah. Dacă acesta este preţul vieţii unui om nu ştiu cam cît te tare îi iubeşte Allah pe credincioşii Lui. Şi aceasta ipotetic vorbind pentru că Allah nici nu există ci doar Dumnezeu.

Să vedem ce spune Biblia referitor la acest subiect. Nu vreau să folosesc multe pasaje, ci doar unul care se referă exact la aceiaşi situaţie. Deuteronom 19:3-6  „Să faci drumuri, şi să împarţi în trei părţi ţinutul ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău. Să faci aşa, pentruca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile acestea. Legea aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo ca să-şi scape viaţa, cînd va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte. Aşa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mîna, ca să taie copacul, ferul scapă din coadă, loveşte pe tovarăşul său, şi-l omoară. Atunci el să fugă într’una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa; pentru ca nu cumva răsbunătorul sîngelui, aprins de mînie şi urmărind pe ucigaş, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, şi să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaş aproapelui său”.

Este descrisă situaţia cînd un om fără să vrea moartea aproapelui sau a prietenului îl ucide. Şi este dat exemplul că cineva merge în pădure să taie lemne şi întîmplător îşi ucide prietenul. Este un caz arbitrar, dar poate fi oricare altă situaţie. Vedem că Dumnezeu preţuieşte foarte mult viaţa, deaceea a pregătit cetăţi de scăpare pentru astfel de situaţii. Dumnezeu este Cel care ne-a creat deaceea El nu doreşte ca noi să murim, ci să avem viaţa veşnică.

Romani 6:23  „Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru”.

Dumnezeu este Cel care judecă

În timp ce citeam în Coran am mai găsit nişte chestii la care nu m-am gîndit niciodată. Mulţi oameni au tendinţa să spună că Coranul este copiat după Biblie aşa că sunt cam aceleaşi principii frumoase de viaţă. În acest articol vreau să vă scriu despre omor. După cum bine ştim în Biblie Dumnezeu este categoric împotriva omorului şi El este Cel care se răzbună.Dar să trecem la subiect şi să vedem despre ce este vorba. „ Ei doresc să fiţi necredincioşi, precum sînt şi ei necredincioşi şi să fiţi asemenea lor.  Deci nu prindeţi cu ei prietenie, pînă nu purced pe drumul lui Dumnezeu; dacă, însă, se abat, apoi prindeţi-i  şi omorîţi-i, unde-i aflaţi, şi nu mai primiţi de la ei nici prieten, nici ajutător.” Sura Muierilor versetul 91Vom vedea că Dumnezeu niciodată nu ar avea aşa planuri pentru cei necredincioşi. Este bine să fii prieten cît omul este credincios, iar mai apoi dacă nu-ţi convine poţi să-l ucizi fără nici o remuşcare. Este exact ce scrie în acest verset din Coran. Nu ştiu cărui Dumnezeu îi slujesc musulmanii şi la ce ajută toate ceremoniile şi datinile lor, Ramadanul, dacă ei caută să omoare pe cei care nu cred în Allah.

Vrem ca să vedem în continuare ce spune Dumnezeul Bibliei despre aşa ceva. Am găsit două pasaje interesante la Ezechiel care spun următoarele: “Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?” Ezechiel 18:23

Vedem că Dumnezeu nici decum nu vrea moartea celui păcătos, ci mai degrabă ca el să se întoarcă de la căile lui greşite şi să trăiască. Următorul pasaj din Ezechiel spune exact acelaşi lucru:  „Spune-le: ,Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă dela calea lui şi să trăiască. ‘ntoarceţi-vă, întoarceţi-vă dela calea voastră cea rea! Pentruce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?” Ezechiel 33:11

Dumnezeu nu numai că îi lasă ca ei să se întoarcă de la calea lor rea, ci chiar îi îndeamnă în repetate rînduri: ‘ntoarceţi-vă, întoarceţi-vă. Vedem aici că Dumnezeu nu impune ca cineva să creadă cu sila în Numele Lui cum este arătat în Coran, ci Dumnezeu dă libera alegere să crezi sau nu.

Şi ultimul pasaj cel mai mare, dar pe care vă rog ca să-l citiţi în întregime este: Romani 1:21-28 „fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat.  S’au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit;  şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într’o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;  căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s’au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.  Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într’una care este împotriva firii;  tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s’au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite”.

Acest pasaj reflectă iar bine atitudinea pe care o are Dumnezeu faţă de cei cărora le place mai tare păcatul decît sfinţenia. Vedem clar cum întîi omul este acel care îl lasă pe Dumnezeu şi apoi şi Dumnezeu Îl lasă pe om. Oamenii L-au asemuit pe Dumnezeu cu omul cu animale şi au schimbat slava Lui în icoană, iar apoi Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei. Apoi oamenii s-au închinat făpturii în locul Făcătorului , iar Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scîrboase. Altceva este că oamenii nu au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, şi Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate. Vedem că Dumnezeu chiar la păcatele oamenilor atît de mari nu se gîndeşte cum să-i omoare şi nu spune oamenilor să-i omoare, ci îi lasă în voia lor ca mai apoi să-şi primească răsplata.

Căutaţi-L pe Dumnezeu şi primiţi binecuvîntările Lui.

Isus aduce mîntuirea şi nu Mohamed

Este foarte interesant cum oamenii sunt capabili ca să ducă în eroare pe alţi oameni. În timp ce citeam ceva din Coran am observat acest lucru. Mohamend a scris Coranul, pretinzînd că i L-a dat Allah. Însă este interesant cum pe parcursul întregii cărţi el se laudă şi se înalţă pe sine însuşi. Chiar acum voi folosi unul din exemple pentru a vă arăta dacă este adevărat sau nu.În Sura Muierilor versetul 58 scrie: „Unii din ei au crezut în el [ Mohamed], alţii iară s-au întors de la el. Pentru aceia ajunge focul iadului”. Este scris foarte simplu, dar în acelaşi timp cu viclenie pentru a arăta „supremaţia” lui Mohamed. Sunt prezentaţi două categorii de oameni: cei care cred şi cei care nu cred. Iar la urmă concluzia că pentru cei care nu cred este deajuns şi focul iadului. Este o manipulare a minţii oamenilor de către aşa zisul prooroc. Să vedem ce spune Isus în Biblie: “Isus i-a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine”. Ioan 14:6

Vedem că Isus este calea care ne duce la Dumnezeu, adevărul şi viaţa pe care o primit dacă credem cu adevărat în El. Isus este Dumnezeu întrupat care a venit pe pămînt ca să ne salveze şi nu un oarecare prooroc. Nu vedem nicăieri în Biblie că careva din proorocii lui Dumnezeu ar fi pretins că dacă cineva nu crede în el va arde în focul iadului. Este adevărat că mulţi prooroci au vestit că oamenii vor fi pedepsiţi dacă nu vor asculta de Cuvîntul lui Dumnezeu şi nu că vor fi pedepsiţi  dacă nu vor crede în prooroci.Isus niciodată nu a spus că este prooroc ci totdeauna le-a spus că este Dumnezeu. În Ioan 8:58  “Isus le-a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu”.

Toţi ştim că suntem păcătoşi şi avem nevoie de Cineva care să ne schimbe vieţile, nu doar de proorocii. Isus Hristos este Cel care ne schimbă viaţa şi ne curăţă inima dacă credem cu adevărat în El. Isus ne dă viaţa veşnică fără nici o plată ci doar prin credinţa noastră: Romani 6:23 “Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru”.

Cum să fii în Împărăţia lui Dumnezeu

Este interesant că citind Coranul găseşti că a merge în Împărăţia lui Dumnezeu este foarte uşor. În mai multe articole de pe blog am tratat această problemă. Dar de fiecare dată cînd Coranul spune ceva despre faptul cum poţi ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu şi cine sunt cei ce merg acolo sunt tentat să mai scriu o explicaţie. Am întîlnit în următoarele versete că se pomeneşte despre cei care au murit pentru calea lui Allah şi ei sunt cei care vor merge în Împărăţia lui Dumneuzeu. Să vedem în continuare ce spune Coranul.

Sura familiei Imrîn versetul 151-152 spune: „Dacă veţi fi omorîţi pentru drumul lui Dumnezeu sau veţi muri, este iertare lui Dumnezeu şi îndurarea Sa mai bună decît [ toate averile ] cîte le-aţi adunat. Căci dacă veţi muri sau veţi fi omorîţi, vă veţi aduna la Dumnezeu”.

Cît de uşor ar fi potrivit Coranului să mergi la Dumnezeu: să lupţi pentru calea Lui, să fii bun, să te căieşti, să faci bine. Din păcate creştinii noştri au ajuns şi cred şi ei la fel. Prin a face bine, prin a da de pomană sau alte lucruri de felul acesta nu poţi primi Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar dă voie celor ce se includ în asemenea categorii să fie în prezenţa Lui, atunci Dumnezeu ar admite pe toţi care au trăit o viaţă păcătoasă, dar au făcut bine. În această categorie putem include curvarii, mincinoşii, ucigaşii, beţivii şi încă alte cîteva categorii. Nu este deloc imposibil ca aceşti oameni să facă şi ei bine în viaţă. Vrem să vedem dacă Dumnezeu acceptă bunătatea lor. Voi aduce cîteva argumente din Biblie care explică cine şi cum merge în Împărăţia lui Dumnezeu şi cine nu merge.

„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru. 1 Corinteni 6:9-11

Dumnezeu spune ca nimeni să nu se înşele şi să creadă că vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Tot Dumnezeu ne prezinta o categorie de oameni care în nici un chip nu vor moşteni Împărăţia Sa. Vedem că Dumnezeu nici de cum nu spune acestor oameni că sunteţi aşa cum sunteţi, dar aţi făcut cîndva şi bine şi poate că vă iert Eu cumva. Dumnezeu este drept şi spune clar cine nu va vedea Împărăţia Sa. Pasajul pe care l-am folosit este din epistola lui Pavel către cei din Corint. Pavel ne spune că cei din Corint au avut o viaţă ca a celor menţionaţi în pasaj, dar au putut fi iertaţi, curăţiţi, sfinţiţi prin Isus Hristos şi prin primirea Duhului Sfînt. Nu facerea de bine şi nici alte lucruri nu te pot face să primeşti Împărăţia lui Dumnezeu decît credinţa în Isus.

Altceva este împlinirea Cuvîntului lui Dumnezeu după ce ai crezut în Isus. În Matei 7:21  Domnul Isus spune: “Nu orişicine-Mi zice: ,,Doamne, Doamne!,  va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”. Nu este suficient să spui doar că crezi în Isus cum fac mulţi şi să crezi că Dumnezeu îţi garantează Împărăţia Sa. Trebuie să crezi din toată inima în Isus şi să faci voia lui Dumnezeu pentru ca să mergi la El. Pentru a şti care este voia lui Dumnezeu nu este suficient doar să mergi la biserică, ci să studiezi Cuvîntul lui Dumnezeu – Biblia.

Dumnezeu ne dă voie să mergem în Împărăţia Lui fără plată, doar prin credinţa în Fiul Său Isus !

Dumnezeu iartă partea II

Versetul 81 spune următoarele:  „Partea lor este blestemul lui Dumnezeu, al îngerilor şi al tuturor oamenilor peste ei”. În Biblie Dumnezeu este descris ca un Dumnezeu îndurător care iubeşte pe toţi şi în îndelunga sa răbdare îi lasă pe toţi să se pocăiască şi să se întoarcă la credinţă. Nu ştiu cît este de necesar blestemul îngerilor cînd atunci cînd te blesteamă Dumnezeu. Plus că aici mai este menţionat şi blestemul oamenilor. Am spus că Dumnezeu cel menţionat în Biblie este un Dumnezeu care are o mare răbdare faţă de felul nostru deşert de vieţuire şi aşteaptă ca noi să ne pocăim şi să trăim o viaţă după voia Sa. În Psalmul 86:5  se spune  „ Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de  îndurare cu toţi ceice Te cheamă”.

Să vedem ce spun versetele 82- 83 care merg împreună: „În veci vor rămîne în el; nu li se va uşura pedeapsa şu nu vor fi luaţi în privire, afară de aceea care se căiesc şi fac bine, căci Dumnezeu este iertăror, îndurător”. Potrivit cu ceea ce vedem aici Dumnezeu nu iartă şi nu scuteşte de pedeapsă decît pe cei ce căiesc şi fac binele. În unul din articolele anterioare am arătat clar că Dumnezeu nu iartă păcatul celor ce fac binele. Poţi să faci cît bine vrei, să vinzi casa şi să dai banii la săraci că Dumnezeu nu te iartă. Dumnezeu iartă pe cei ce cred în Domnul Isus şi trăiesc o viaţă curată după voia lui Dumnezeu.

Următorul verset din Coran spune: „Cei ce sunt necredincioşi, după ce crezuseră, iar apoi sporesc în necredinţă, căinţa lor nu se primeşte şi ei rămîn în rătăcire”. Merge vorba despre cei ce au crezut mai întîi ceea ce este scris în Coran, iar mai apoi nu mai cred, şi chiar sporesc în necredinţa lor, Coranul spune că Dumnezeu nu mai primeşte căinţa lor, şi ei merg în rătăcire. Cu un verset mai sus am văzut că Dumnezeul Coranului este iertător, îndurător, atunci cum poate El să nu mai ierte celor ce au greşit. Reiese că dacă ai crezut odată şi s-a întîmplat că ai căzut de la credinţă Allah nu te mai iartă şi mergi în rătăcire.

Urmează versetul 85 şi cel mai interesant:  „Cei ce sunt necredincioşi şi mor în credinţă, de la nici unul din ei nu se primeşte nici chiar pămîntul plin de aur, ca răscumpărare; pentru aceştia este pedeapsă durerea şi ei n-au ajutor”.în timp ce citeam acest verset m-am gîndit la fetele care se căsătoresc cu bărbaţi musulmani. Dacă ar fi să credem Coranului, atunci schimbarea credinţei nu ajută la nimic. Dacă eşti necredincios ( adică nu eşti musulman ), dar mori fiind musulman, Allah nu te iartă şi pedeapsa ta este durerea şi nu mai ai ajutor.

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară”.Matei 11:28-30

Vino la Isus şi El te va scăpa de tot ce este rău.

Dumnezeu iartă partea I

Sura familiei Imrîn, versetul 80 -86 „ Cum să ocîrmuiască Dumnezeu un popor necredicios, care crezuse odinioară şi mărturisise că trimisul este adevărat şi la care veniră semne lămurite? Dumnezeu nu ocîrmuieşte un popor al nelegiuiţilor. Partea lor este blestemul lui Dumnezeu, al îngerilor şi al tuturor oamenilor peste ei. În veci vor rămîne în el; nu li se va uşura pedeapsa şu nu vor fi luaţi în privire, afară de aceea care se căiesc şi fac bine, căci Dumnezeu este iertăror, îndurător. Cei ce sunt necredincioşi, după ce crezuseră, iar apoi sporesc în necredinţă, căinţa lor nu se primeşte şi ei rămîn în rătăcire. Cei ce sunt necredincioşi şi mor în credinţă, de la nici unul din ei nu se primeşte nici chiar pămîntul plin de aur, ca răscumpărare; pentru aceştia este pedeapsă durerea şi ei n-au ajutor”.

Am început cu acest pasaj din Coran care mi-a fost foarte interesant din cîteva motive. Cînd citeşti acest pasaj îţi apare ceva confuz şi de neînţeles. Cum este posibil în acelaşi timp să s vorbească şi de iertarea păcatelor şi de faptul că nu poţi fi iertat. Pare ceva  imposibil de înţeles. Vreau ca să analizez fiecare verset din acest pasaj ca să înţegem mai bine. 

Să începem cu versetul 80 care spune: „Cum să ocîrmuiască Dumnezeu un popor necredicios, care crezuse odinioară şi mărturisise că trimisul este adevărat şi la care veniră semne lămurite? Dumnezeu nu ocîrmuieşte un popor al nelegiuiţilor”. Este vorba despre poporul Israel care a crezut, dar a căzut de la credinţă, necătînd la faptul că a primit semne lămurite de la Dumnezeu. Mai departe se spune că Dumnezeu nu ocîrmuieşte un popor al nelegiuţilor. Este adevărat, dacă ne uităm în Biblie vedem că poporul Israel de multe ori a căzut de la credinţă şi Dumnezeu I-a pedepsit aspru pentru acest lucru în diferite moduri: foamete, război, robie. Dar chiar dacă Dumnezeu I-a pedepsit El a rămas fidel legămîntului pe care L-a făcut cu Israel:  „Eu Mă voi întoarce spre voi, vă voi face să creşteţi, vă voi înmulţi, şi ‘mi voi ţinea legămîntul Meu cu voi.  Veţi mînca din roadele cele vechi, şi veţi scoate afară pe cele vechi, ca să faceţi loc celor noi. Îmi voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru, şi sufletul Meu nu vă va urî.  Voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi voi veţi fi  poporul Meu. Levitic 26:9-12 Vedem că Dumnezeu are grijă de poporul Său chiar dacă ei sunt nelegiuiţi şi greşesc.